Gândul zilei
„Stai liniștit omule, pe cât ești de apreciat și iubit, pe atât ești de invidiat și urât! De multe ori suntem urâți chiar de persoane apropiate, persoane pe care le-am avut de nădejde! Dar nu reacționa omule cu răul la rău, cu ura la ură! Dacă poți fă pe prostul, arată că nu ști aceste lucruri și roaga-te pentru vrăjmașii tăi! Așa ne îndeamnă Hristos! Să nu crezi că dacă arăți că ști despre ura care ți-o poartă cel de lângă tine, rezolvi ceva. Nici pe departe. Ura se distruge prin iubire și iertare, prin dragoste și răbdare! Să arătăm dragoste spre toți! Să fim buni căci zace lumea de răutate!” – Parintele Ioan Danci,stareț Schitul Sfântul Pantelimon.
Știai că?
O Minunie a Sfântului Dimitrie Basarabov
Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala Patriarhală din anul 1989, spune că: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii, rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mânăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.”
Pilda zilei
Merele și lacrimile inimii
Cu câțiva ani în urmă, un grup de oameni de afaceri mergeau la o convenție regională de vânzări, în Chicago. Le promiseseră soțiilor că se vor întoarce acasă la timp pentru cina de vineri seară. În goana lor, cu biletele și servietele în mână, unul dintre ei a răsturnat din greșeală o masă pe care erau expuse mere. Acestea s-au împrăștiat de jur împrejur. Fără să se oprească sau să se uite în urmă, ei au reușit să ajungă la timp la avion și să se îmbarce înainte de a se închide ușile. Cu excepția unuia, care s-a oprit, a respirat profund, și-a ascultat simțămintele și i s-a făcut milă de fata al cărei stand de mere a fost răsturnat. Le-a spus tovarășilor săi să plece fără el, le-a făcut cu mâna și l-a rugat pe unul din ei să o sune pe soția lui când ajunge la destinație și să îi explice cauza întârzierii sale. Apoi s-a întors la terminal, acolo unde merele erau împrăștiate pe jos. A fost mulțumit de decizia luată. Fata de șaisprezece ani era complet oarbă! Plângea încet, lacrimi de frustrare îi curgeau pe obraji, în timp ce neajutorată bâjbâia căutând merele împrăştiate pe jos. Lumea trecea nepăsătoare: nimeni nu se oprea, nimănui nu-i păsa de necazul ei. Omul de afaceri a îngenuncheat lângă ea, a strâns merele, le-a pus înapoi pe masă și a ajutat-o să aranjeze standul.
În timpul acesta și-a dat seama că multe dintre mere fuseseră lovite și strivite, și pe acestea le-a pus într-un coș separat. Când a terminat, a scos portofelul și i-a spus fetei:
-Poftim acești 40 de dolari pentru pagubele pe care ți le-am provocat. Ești OK?
Fata, cu lacrimi în ochi, dădu din cap afirmativ… iar el a continuat:
-Îmi pare rau şi sper că nu ți-am distrus complet ziua.
Şi în timp ce omul de afaceri se îndepărta, adolescenta uimită l-a strigat:
-Domnule! El s-a oprit și a privit în ochii ei orbi… iar ea a continuat:
-Sunteți cumva…Iisus?
S-a oprit din mers, întrebător. S-a întors spre ea și a spus:
-Nu, nu sunt deloc ca Iisus, El este bun, amabil, grijuliu, iubitor și nu ar fi răsturnat niciodată standul tău.Nici nu ma poate compara cu Iisus niciodata. Sunt praf…
Fata a dat din cap si spuse:
-Vă întreb pentru că m-am rugat ca Iisus să mă ajute să strâng merele. El v-a trimis pe dumneavoastră să mă ajutați, deci sunteți ca El – doar El știe cine e dispus să împlinească porunca Sa.
-Vă mulțumesc că ați ascultat chemarea Lui.
Omul de afaceri s-a îndreptat agale către avion, cu o întrebare care îl măcina pe dinăuntru: „Sunteți Iisus?“
Te confundă lumea cu Iisus?
Ar trebui, nu? Ar trebui să ne asemănăm atât de mult cu Iisus, încât într-o lume oarbă la iubirea, viața și harul Lui, oamenii să nu vadă diferența dintre noi și El.
Dacă pretindem că Îl cunoaștem, ar trebui să trăim, să umblăm și să acționăm așa cum ar face-o El ! Nu ne putem compara cu Hristos niciodata , dar putem urma bunatatea Lui….
A Îl cunoaște pe El înseamnă mai mult decât a cita versete biblice…
Înseamnă a trăi Cuvântul Său în viața de zi cu zi.
„Spală-mă cu lacrimile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare.”- ( Sfântul Simeon Noul Teolog)
Sursa: Realitatea Spirituala