PASTILA PENTRU SUFLET

Gândul zilei

,,Când nu te afli în Biserică, să spui tainic în sinea ta „Miluieşte-mă, Doamne!” Strigă la Dumnezeu cu gândul tău, fără să-ţi mişti buzele!

Dumnezeu ne aude şi atunci când tăcem. Nu este atât de important unde, ci cum ne rugăm. Chiar şi când te afli în baie să te rogi. Să te rogi oriunde ai fi. Întreaga zidire este biserica lui Dumnezeu. Tu însuţi eşti biserica lui Dumnezeu şi cauţi loc unde să te rogi?

În faţa evreilor era marea, iar din spate veneau ameninţător egiptenii. Atunci, Moise a fost cuprins de o aşa de mare spaimă, încât a cerut ajutor lui Dumnezeu fără să spună nici un cuvânt. Şi chiar dacă vocea lui Moise nu se auzea, Domnul l-a întrebat: Ce strigi către Mine? Aşadar, Dumnezeu l-a auzit chiar dacă nu spusese nimic. Aşa şi tu, atunci când eşti ispitit, să ceri tainic ajutor de la Dumnezeu. El este tot timpul alături de tine, de aceea nu trebuie să I te adresezi într-un fel anume, aşa cum faci cu oamenii. Vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul  tău El va zice: „Iată-mă!”. Dacă ai mereu inima curată, Dumnezeu te va auzi oriunde şi oricând.”-  Sfântul Ioan Hrisostom

Știai că?

Pericopele apostolilor cuprinde Faptele Apostolilor şi Epistolele cuprinse în Noul Testament şi din care se citesc pericope înainte de citirea Evangheliei, în timpul slujbei Sfintei Liturghii. Apostol –  trimis, purtător de cuvânt. Apostolii sunt cei 12 bărbaţi aleşi de Iisus, care au fost „trimişi“ să predice Evanghelia şi au primit (în ziua Pogorârii Duhului Sfânt) harul de a vorbi în limbi şi a face minuni. Ca simpli oameni, Apostolii n-ar fi putut împlini sarcina divină care le-a fost încredinţată. Despre alegerea lor scrie Sfântul  Evanghelist Matei (cap. 10, vers. 2-5, 7-8 şi 19-20) şi îi numeşte: „întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: … Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i… nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi“. Trimiterea la propovăduire a Sfinţilor Apostoli va fi poruncită de Mântuitorul şi după înviere: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura“ (Marcu 16, 15). Despre activitatea şi destinul Sfinţilor Apostoli, după înălţarea la cer a Mântuitorului, aflăm din cartea Noului Testament, intitulată Faptele Apostolilor.

Pilda zilei

Împăratul și Dulgherul

A fost odată un împărat mare şi puternic, dar lipsit de moştenitor. I se apropia sorocul morţii, şi apropiaţii l-au întrebat:                                                                                                                                                                           

– Cine va cârmui în urma ta?

– Să-mi găsiţi un om care să fie pe sufletul meu! a răspuns împăratul. ÎI voi înfia şi o să vă fie împărat, însă acel om trebuie să aibă anumite însuşiri. În primul rând, nu trebuie să se teamă de moarte. În al doilea rând, nu trebuie să dorească să ajungă împărat. În al treilea rând, trebuie să aibă cei mai mulţi copii din împărăţia mea.                                                                                                                             

Curtenii au tot căutat un asemenea om, însă n-au găsit. în cele din urmă, au adus la împărat un tânăr dulgher, cunoscut pentru vitejia sa.

– Te temi de moarte?  a întrebat împăratul.

Dulgherul a răspuns:

– Cum să mă tem, de ceea ce se teme de mine şi nu va face decât să-mi slujească drept punte pe care voi ajunge în împărăția cea veșnică?

– Dar să devii împărat doreşti?

– Cum să-mi doresc să devin ceea ce sunt deja?  s-a mirat dulgherul. Ziditorul meu m-a înfiat în Hristos, şi El este Împăratul Împăraţilor, prin urmare, şi eu sunt împărat.

În cele din urmă, împăratul care trăgea să moară a întrebat:

– Câţi copii ai?

– Trei sute am,  a răspuns tânărul. Atâţia am botezat; atâţia sunt fiii mei duhovniceşti.

Împăratul, căzând pe gânduri, a zis:

– Eu te-am chemat să te înfiez, dar acum te rog să mă înfiezi tu pe mine şi să mă primeşti ca fiu duhovnicesc al tău.

Dulgherul l-a botezat pe împărat, şi acesta a trecut fără teamă în veşnicie.

Sursa: Realitatea Spirituala

ARTICOLE RECOMANDATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

ULTIMELE ȘTIRI