Gândul zilei
„Orice suflet care şi-a pierdut pacea trebuie să se pocăiască şi Domnul îi va ierta păcatele, iar atunci bucuria şi pacea vor fi în suflet. Și nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuşi dă mărturie că păcatele au fost iertate. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă urăşti păcatul, înseamnă că Domnul ţi-a iertat păcatele tale. Ce mai aşteptăm? Ca din înălţimea Cerurilor să ni se cânte un cânt ceresc? Dar în Cer totul viază prin Duhul Sfânt şi pe pământ Domnul ne-a dat Acelaşi Duh Sfânt. În bisericile lui Dumnezeu slujbele sunt săvârşite prin Duhul Sfânt; în pustii, în munţi şi în peşteri toţi nevoitorii lui Hristos viază prin Duhul Sfânt; şi dacă-L vom păstra, vom fi liberi de tot întunericul şi viaţa veşnică va fi în sufletele noastre.
Dacă oamenii s-ar pocăi şi ar păzi poruncile lui Dumnezeu, atunci ar fi Raiul pe pământ, fiindcă „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru” (Luca 17, 21). Împărăţia lui Dumnezeu e Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt în Cer şi pe pământ Acelaşi este.- Sfântul Siluan Athonitul
Știai că?
Iahve (Yahweh – „Eu sunt cel ce sunt”, în ebraică), este unul din numele lui Dumnezeu, în religia mozaică. Sub acest nume S-a făcut cunoscut lui Moise pe muntele Horeb (Ieşire 3, 14). Acest Dumnezeu este unic şi S-a făcut cunoscut, prin revelaţie, patriarhilor vechiului Testament, lui Moise şi profeţilor. Poporul Israel se organizează pe baze teocratice, Iahve fiind conducătorul. El dă lui Moise, pe muntele Sinai, legislaţia sub forma Decalogului (Ieşire 20, 1-17) şi apoi „Cartea Legământului“, care cuprinde toate îndatoririle morale şi rituale, pe care să le respecte poporul Său ales (Ieşire, cap. 21-23; 25-31). Atributele lui Dumnezeu sunt: atotputernic, veşnic, omniprezent, atotştiutor, bun, drept (conceput ca şi în creştinism). „Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, Dumnezeu, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate… Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte. Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al teilea şi al patrulea neam!“ (Ieşire, 34, 6-7). În literatura rabinică, El apare ca un judecător aspru, neîndurător, de care omul trebuie să se teamă. Această teamă a fost interpretată însă, în concepţia mai nouă şi mai nouă şi mai evoluată a iudaismului, ca respect, venerare şi iubire de Dumnezeu.
Pilda zilei
Roata credinţei
Într-o zi un om credincios a fost întrebat astfel de un prieten al său:
– „Spune-mi, frate, când omul se întoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri încep să lucreze mai întâi în viaţa lui, credinţa, căinţa, frica de iad, nădejdea?” Credinciosul i-a răspuns:
– „Spune-mi, prietene, când o roată începe să se învârtă, care-i spiţa care porneşte mai întâi?”
– „Pornesc toate deodată?,” răspunse prietenul.
– „Vezi, zise credinciosul, tot aşa e când sub bătaia vântului Duhului sfânt, sufletul nostru porneşte la un drum nou. Toate darurile cereşti şi sufleteşti se pornesc deodată, spre o rodnica lucrare, întocmai ca şi spiţele roţii.?”
Sursa: Realitatea Spirituala