Gândul zilei
„Sufletul trăiește veșnic și nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la Judecată de Apoi, sufletul iarăși se va uni cu trupul!” – Sfântul Ioan Gură de Aur
Știai că?
Dicherul și Tricherul sunt sfeșnicele liturgice, adesea bogat ornate, folosite atunci când Sfânta Liturghie este slujită de un episcop. Atât dicherul cât și tricherul au baza plată, astfel încât să poată fi așezate pe masă. Deasupra acestei părți plate este un picior care se termină cu locașurile care susțin lumânările. Dicherul are două lumânări care simbolizează îndoita fire (natura duală) a lui Iisus Hristos – adică om deplin și Dumnezeu deplin -, iar tricherul are trei lumânări care simbolizează pe cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. În timpul Sfintei Liturghii arhierești, dicherul și tricherul sunt așezate în colțul nordic respectiv cel sudic al altarului sau pe suporți așezați lângă aceste colțuri. Când sunt necesare episcopului, ele îi sunt aduse de subdiaconi sau diaconi, care le pot duce și în timpul tămâierii de către diacon sau în timpul Ieșirii Mari. Tricherul este întotdeauna în mâna dreaptă a episcopului, iar dicherul în cea stângă.
Pilda zilei
Pilda semănătorului
Iisus obișnuia să-i învețe pe oameni prin pilde luate din viața lor de zi cu zi. Pilda semănătorului este una dintre cele mai frumoase, deoarece în ea se vorbește despre cea mai răspândită ocupație a omului, semănatul seminței pentru a obține pâinea cea de toate zilele. Semănătorul din această parabolă este însuși Mântuitorul. Sămânța pe care o semăna El era cuvântul Domnului. Pământul în care îl semăna erau inimile credincioșilor. Unele semințe au căzut lângă drum și au fost călcate, iar păsările cerului le-au mâncat. Acestea sunt învățăturile pe care acsultătorii le-au auzit, dar a venit diavolul și le-a luat din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Alte semințe au căzut pe piatră și după ce au răsărit s-au uscat pentru că nu aveau umezeală. Acestea sunt învățăturile pe care unii oameni le ascultă cu bucurie, dar neavând rădăcini, ei cred o vreme apoi cad în ispită și, în scurt timp, le uită. Alte semințe au căzut în mijlocul spinilor și crescând spinii le-au înnăbușit. Acestea sunt învățăturile care sunt ascultate de oameni, dar aceștia luându-se cu grijile, ori cu bogățiile și plăcerile vieții, cuvântul Domnului nu aduce roade în inimile lor. Iar alte semințe au căzut pe pământ bun și au făcut rod însutit. Pământul bun sunt oamenii cei care ascultă cuvântul și îl păstrază în inimile lor bune și curate și aduc roadă prin răbdare. ,,Cine are urechi de auzit să audă!’’ spune Mântuitorul în încheiere, ceea ce înseamnă că totul are un tâlc, pe care nu toți îl înțeleg. La prima vedere lucrurile par simple, dar în realitate exista ceva ascuns, un înțeles spiritual, nu trupesc. Învățătura lui Iisus, cuvântul lui Dumnezeu, trebuie păstrată în suflet, celelalte fiind în umbra ei, credință ce trebuie să fie statornică și roditoare.
Sursa: Realitatea Spirituala