Pilda zilei
Tăcerea
Într-o zi doi pelerini, călătoreau pe muntele Athos, și au mers în tăcere deplină o zi, o a doua zi, apoi a treia zi. Și dintr-o dată, unul dintre pelerini l-a întrebat pe celălalt:
„Ascultă, de ce suntem noi mereu așa tăcuți? Este a treia zi în care mergem și nu ne spunem nimic. Și celălalt îi răspunde:
„Nu suntem tăcuți doar așa… Când a avut loc Dumnezeiasca Liturghie, nu doar ca recitare, ascultare sau cântare a slujbei, ci când a avut loc ca Rugăciune și ca trăire adăncă a sufletului omenesc, ca întâlnire vie cu Dumnezeu, atunci omul nu mai vrea să spună absolut nimic: vrea doar liniște și tăcere, fără vorbe prea multe care-l risipesc.
Unul vrea să ia cu el o bucată din tăcerea de la Sfânta Liturghie. S-o ia efectiv cu el în inima, în casa sau chilia sa. Lumea angelică este tăcută în fața lui Dumnezeu. Pentru că tăcerea plină de uimire, iubire și înțelegere în fața Frumuseții, Sfințeniei și Desăvârșirii Tainei Dumnezeiești, este o stare mult mai mare și mai înaltă decât toate cuvintele omenești. – Sergiu Baranov: „Spre Lumină”.
Sursa: Realitatea Spirituala